DE CE SUNT IMORALE INSEMINAREA SI FECUNDAREA ARTIFICIALA?

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE AFIRMA CLAR:

2376. Tehnicile care provoacă o disociere a părinţilor, prin intervenţia unei persoane străine de cuplu (donare de spermă sau de ovocit, împrumut de uter) sunt grav neoneste. Aceste tehnici (inseminare şi fecundare artificiale heterologe) lezează dreptul copilului de a se naşte dintr-un tată şi dintr-o mamă pe care să-i cunoască şi care să fie legaţi între ei prin căsătorie. Ele trădează “dreptul exclusiv [al soţilor] de a nu deveni tată şi mamă decât unul prin celălalt121”.

2377. Practicate în cadrul cuplului, aceste tehnici (inseminare şi fecundare artificiale homologe) sunt poate mai puţin prejudiciabile, dar rămân inacceptabile moralmente. Ele disociază actul sexual de actul procreator.Actul fondator al existenţei copilului nu mai este un act prin care două persoane se dăruiesc una alteia, ci “el aşează viaţa şi identitatea embrionului în puterea medicilor şi biologilor şi instaurează o dominaţie a tehnicii asupra originii şi destinului persoanei umane. O asemenea relaţie de dominare este prin sine contrară demnităţii şi egalităţii care trebuie să fie comune părinţilor şi copiilor122”. “Procrearea este moralmente lipsită de perfecţiunea proprie când nu este voită ca rod al actului conjugal, adică al gestului specific de unire dintre soţi. (…) Numai respectarea legăturii existente între semnificaţiile actului conjugal şi respectarea unităţii fiinţei umane îngăduie o procreare conformă cu demnitatea persoanei123.”

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: