Archive for ‘INVATATURA BISERICII CATOLICE’

7 March 2012

CUM TREBUIE CONSIDERAT UN COPIL?

2378. Copilul nu este ceva datorat, ci un dar. “Darul cel mai înalt al căsătoriei” este o persoană umană. Copilul nu poate fi considerat ca un obiect de proprietate, situaţie la care ar duce recunoaşterea unui pretins “drept la copil”. În acest domeniu numai copilul are adevărate drepturi: acela “de a fi rodul actului specific al iubirii conjugale a părinţilor săi, precum şi dreptul de a fi respectat ca persoană din clipa conceperii sale124“.

2379. Evanghelia arată că sterilitatea fizică nu este un rău absolut. Soţii care, după ce au epuizat remediile medicale legitime, suferă de sterilitate se vor uni cu Crucea Domnului, izvorul a toată rodnicia spirituală. Ei îşi pot manifesta generozitatea adoptând copii părăsiţi sau împlinind slujiri exigente faţă de aproapele. 

Advertisements
7 March 2012

DE CE SUNT IMORALE INSEMINAREA SI FECUNDAREA ARTIFICIALA?

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE AFIRMA CLAR:

2376. Tehnicile care provoacă o disociere a părinţilor, prin intervenţia unei persoane străine de cuplu (donare de spermă sau de ovocit, împrumut de uter) sunt grav neoneste. Aceste tehnici (inseminare şi fecundare artificiale heterologe) lezează dreptul copilului de a se naşte dintr-un tată şi dintr-o mamă pe care să-i cunoască şi care să fie legaţi între ei prin căsătorie. Ele trădează “dreptul exclusiv [al soţilor] de a nu deveni tată şi mamă decât unul prin celălalt121”.

2377. Practicate în cadrul cuplului, aceste tehnici (inseminare şi fecundare artificiale homologe) sunt poate mai puţin prejudiciabile, dar rămân inacceptabile moralmente. Ele disociază actul sexual de actul procreator.Actul fondator al existenţei copilului nu mai este un act prin care două persoane se dăruiesc una alteia, ci “el aşează viaţa şi identitatea embrionului în puterea medicilor şi biologilor şi instaurează o dominaţie a tehnicii asupra originii şi destinului persoanei umane. O asemenea relaţie de dominare este prin sine contrară demnităţii şi egalităţii care trebuie să fie comune părinţilor şi copiilor122”. “Procrearea este moralmente lipsită de perfecţiunea proprie când nu este voită ca rod al actului conjugal, adică al gestului specific de unire dintre soţi. (…) Numai respectarea legăturii existente între semnificaţiile actului conjugal şi respectarea unităţii fiinţei umane îngăduie o procreare conformă cu demnitatea persoanei123.”

 

7 March 2012

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE ASUPRA MIJLOACELOR ILEGALE PENTRU REGLEMENTAREA NASTERILOR

2370. Înfrânarea periodică, metodele de reglementare a naşterilor bazate pe autoobservaţie şi recurgerea la perioadele nefertile114 sunt conforme cu criteriile obiective ale moralităţii. Aceste metode respectă trupul soţilor, încurajează afecţiunea dintre ei şi favorizează educarea unei libertăţi autentice. Dimpotrivă, este în mod intrinsec rea "orice acţiune care, fie în vederea actului conjugal, fie ca scop sau ca mijloc să facă imposibilă procrearea115": Faţă de limbajul care exprimă în mod firesc dăruirea reciprocă şi totală dintre soţi, contracepţia opune un limbaj în mod obiectiv contradictoriu, conform căruia nu mai e vorba de dăruire reciprocă totală. Urmează de aici nu numai refuzul pozitiv al deschiderii la viaţă, ci şi o falsificare a adevărului lăuntric al iubirii conjugale, chemate să fie o dăruire a persoanei întregi. Această diferenţă antropologică şi morală între contracepţie şi recurgerea la ritmurile periodice implică două concepţii ireductibile una la cealaltă asupra persoanei şi asupra sexualităţii umane116.

7 March 2012

CATEHISMUL BISERICI CATOLICE DESPRE REGLEMENTAREA MORALA A NASTERILOR

Rodnicia Căsătoriei

2366. Rodnicia este un dar, un scop al căsătoriei, căci iubirea conjugală tinde în mod firesc să rodească. Copilul nu vine din exterior să se adauge la iubirea reciprocă dintre soţi; el apare chiar în inima acestei dăruiri reciproce, pentru care constituie un rod şi o împlinire. Aşadar Biserica, luând partea vieţii107., învaţă că “orice act matrimonial trebuie să rămână deschis spre transmiterea vieţii108.”. “Această învăţătură, în repetate rânduri expusă de Magisteriu, se întemeiază pe legătura indisolubilă, pe care Dumnezeu a voit-o şi omul nu o poate rupe din proprie iniţiativă, între cele două semnificaţii ale actului conjugal: unire şi procreare109.”

2367. Chemaţi să dăruiască viaţa, soţii se împărtăşesc din puterea creatoare şi din paternitatea lui Dumnezeu110. “În îndatorirea lor de a transmite viaţa şi de a educa, îndatorire ce trebuie considerată ca misiunea lor proprie, soţii ştiu că sunt colaboratori ai iubirii lui Dumnezeu Creatorul şi, într-un fel, interpreţii ei. Să-şi îndeplinească, deci, menirea cu toată responsabilitatea umană şi creştină111.”

2368. Un aspect special al acestei responsabilităţi priveşte reglementarea naşterilor. Pentru motive juste, soţii pot voi să distanţeze naşterile copiilor lor. Sunt datori însă să se asigure că dorinţa lor nu vine din egoism, ci e conformă cu dreapta generozitate a unei paternităţi responsabile. Pe lângă aceasta, îşi vor orândui comportarea după criteriile obiective ale moralităţii:

Atunci când este vorba de a pune de acord dragostea conjugală cu transmiterea responsabilă a vieţii, moralitatea comportamentului nu depinde numai de sinceritatea intenţiei şi de aprecierea motivelor, ci trebuie să fie determinată după criterii obiective ce decurg din natura persoanei umane şi a actelor ei, criterii ce respectă semnificaţia totală a dăruirii reciproce şi a procreării umane în contextul adevăratei iubiri; acest lucru nu este posibil decât dacă e cultivată cu sinceritate virtutea castităţii conjugale112.

2369. “Salvgardând aceste două aspecte esenţiale, unirea şi procrearea, actul conjugal îşi păstrează în mod integral sensul de iubire reciprocă şi adevărată şi orientarea spre înalta vocaţie a omului la paternitate113.”

2370. Înfrânarea periodică, metodele de reglementare a naşterilor bazate pe autoobservaţie şi recurgerea la perioadele nefertile114 sunt conforme cu criteriile obiective ale moralităţii. Aceste metode respectă trupul soţilor, încurajează afecţiunea dintre ei şi favorizează educarea unei libertăţi autentice. Dimpotrivă, este în mod intrinsec rea “orice acţiune care, fie în vederea actului conjugal, fie ca scop sau ca mijloc să facă imposibilă procrearea115“:

Faţă de limbajul care exprimă în mod firesc dăruirea reciprocă şi totală dintre soţi, contracepţia opune un limbaj în mod obiectiv contradictoriu, conform căruia nu mai e vorba de dăruire reciprocă totală. Urmează de aici nu numai refuzul pozitiv al deschiderii la viaţă, ci şi o falsificare a adevărului lăuntric al iubirii conjugale, chemate să fie o dăruire a persoanei întregi. Această diferenţă antropologică şi morală între contracepţie şi recurgerea la ritmurile periodice implică două concepţii ireductibile una la cealaltă asupra persoanei şi asupra sexualităţii umane116.

2371. “Să le fie limpede tuturor că viaţa omului şi îndatorirea de a o transmite nu sunt limitate la lumea aceasta şi nici nu pot fi măsurate şi înţelese numai în cadrul ei, ci se referă mereu la destinul veşnic al oamenilor117.”

2372. Statul e răspuzător de bunăstarea cetăţenilor. Ca atare, e legitim să intervină pentru a orienta demografia populaţiei. O poate face pe calea unei informări obiective şi respectuoase, dar nu prin autoritarism şi constrângere. Nu se poate substitui în mod legitim iniţiativei soţilor, care sunt primii răspunzători de procrearea şi educarea copiilor lor118. Nu e autorizat să favorizeze mijloace de reglementare demografică ce contravin moralei.

7 March 2012

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE ASUPRA EMBRIONLOR

2274. Deoarece trebuie tratat ca o persoană încă de la concepere, embrionul va trebui apărat în integritatea sa, îngrijit şi vindecat, în măsura posibilului, ca orice altă fiinţă umană.

Diagnosticul prenatal este licit din punct de vedere moral “dacă respectă viaţa şi integritatea embrionului şi a foetusului uman şi dacă este orientat spre ocrotirea lui sau spre vindecarea lui individuală (…). Dar este în opoziţie gravă cu legea morală când prevede, în funcţie de rezultate, eventualitatea provocării unui avort. Un diagnostic nu poate fi echivalentul unei condamnări la moarte52”.

2275. “Trebuie considerate ca licite intervenţiile asupra embrionului uman cu condiţia ca ele să respecte viaţa şi integritatea embrionuluişi să nu prezinte pentru el riscuri disproporţionate, ci să urmărească vindecarea lui, ameliorarea stării lui de sănătate sau supravieţuirea lui individuală53”.

“Este imoral să se producă embrioni umani destinaţi să fie exploataţi ca ‘material biologic’ disponibil54”.

“Anumite tentative de intervenţie asupra patrimoniului cromozomic sau genetic nu sunt terapeutice, ci au drept scop producerea de fiinţe umane selecţionate după sex sau după ale calităţi prestabilite. Aceste manipulări sunt contrare demnităţii personale a fiinţei umane, integrităţii şi identităţii sale” unice, nerepetabile55.

7 March 2012

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE ASUPRA DREPTULUI LA VIATA

2273. Dreptul inalienabil la viaţă al oricărui individ uman nevinovat este un element constitutiv al societăţii civile şi al legislaţiei ei:

"Drepturile inalienabile ale persoanei vor trebui recunoscute şi respectate de societatea civilă şi de autoritatea politică. Drepturile omului nu depind nici de indivizi, nici de părinţi, şi nici măcar nu reprezintă o concesie din partea societăţii şi a statului; ele aparţin naturii umane şi sunt inerente persoanei în puterea actului creator în care ea îşi are originea. Printre aceste drepturi fundamentale, trebuie numit dreptul la viaţă şi la integritate fizică al oricărei fiinţe umane de la concepere şi până la moarte50."

"În momentul în care o lege pozitivă privează o categorie de fiinţe umane de protecţia pe care legislaţia civilă trebuie să le-o acorde, statul neagă egalitatea tuturor în faţa legii. Când statul nu-şi pune puterea în slujba drepturilor fiecărui cetăţean, şi îndeosebi ale celor mai slabi, însuşi fundamentul unui stat de drept este ameninţat (...) Ca o consecinţă a respectului şi protecţiei care trebuie asigurate copilului încă din momentul conceperii lui,legea va trebui să prevadă sancţiuni penale pentru orice violare deliberată a drepturilor lui51“. 

7 March 2012

CATEHISMUL BISERICII CATOLICE ASUPRA AVORTULUI

AVORTUL

2270. Viaţa umană trebuie respectată şi apărată în mod absolut încă din momentul conceperii. Încă din primul moment al existenţei sale, fiinţei omeneşti trebuie să i se recunoască drepturile persoanei, printre care dreptul inviolabil al oricărei fiinţe nevinovate la viaţă43.

Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut şi înainte de a ieşi din sânul mamei, te-am sfinţit (Ier 1, 5)44.

Nu-ţi erau ascunse oasele mele, când am fost plăsmuit în taină, urzit în adâncurile pământului (Ps 139, 15)

2271. Încă din secolul I, Biserica a afirmat răutatea morală a oricărui avort provocat. Această învăţătură nu s-a schimbat şi rămâne invariabilă. Avortul direct, adică voit ca finalitate sau ca mijloc, contravine grav legii morale:

Să nu ucizi fătul prin avort şi să nu dai pieirii pe noul-născut45.

Dumnezeu, Stăpânul vieţii, le-a încredinţat oamenilor misiunea nobilă de a ocroti viaţa, misiune care trebuie îndeplinită într-un mod vrednic de om. Aşadar, încă de la zămislirea ei, viaţa trebuie protejată cu cea mai mare grijă: avortul ca şi infanticidul sunt crime odioase46.

2272. Cooperarea efectivă la un avort este o greşeală gravă. Biserica sancţionează cu pedeapsa canonică a excomunicării acest delict împotriva vieţii umane. “cine săvârşeşte un avort, dacă se ajunge la efectul dorit, îşi atrage excomunicarea latae sententiae47“, “prin însuşi faptul comiterii delictului48” şi în condiţiile prevăzute de Drept49. Biserica nu intenţionează prin aceasta să restrângă domeniul milostivirii. Ea pune în evidenţă gravitatea crimei săvârşite, dauna ireparabilă pricinuită nevinovatului ucis, părinţilor lui şi întregii societăţi.

%d bloggers like this: