IVF/RUAM

MINISTERUL SANATATII: COMISIA PENTRU GINECOLOGIE SI OBSTETRICA

Conceptia artificiala, realizata in eprubeta, pentru simplificare, dar inconjurata de  o multitudine de interventii medicale tehnologizate, medicalizate se mai numeste In Vitro Fertilizare (IVF) sau Reproducerea Umana Asistata Medical(RUAM)

Redam punctul de vedere la care a aderat si Asociatia “Darul Vietii” din Timisoara:

Scrisoare deschisă adresată Ministrului Sănătăţii, dl. Cseke Attila, privind Programul de fertilizare in vitro şi embriotransfer

Bucureşti, 24 mai 2011

Domnule Ministru,

Organizaţiile pro vita din România, care se pronunţă pentru protejarea vieţii umane de la concepţie până la moartea naturală, au luat act cu îngrijorare de programul anunţat recent de Ministerul Sănătăţii, de finanţare din bani publici a procedurilor de fertilizare in vitro şi embriotransfer cu începere de la 1 iunie 2011.

Organizaţiile pro vita din România cunosc şi regretă situaţia familiilor infertile din România, dar consideră că acest program-pilot nu reprezintă o soluţie pentru ele și cu siguranţă nu reprezintă o prioritate în acest moment. Fertilizarea in vitro nu reprezintă un răspuns adecvat la infertilitate, deoarece este o tehnologie periculoasă şi experimentală, cu riscuri mari şi eficienţa minima, ale carei costuri împiedic  dezvoltarea şi aplicarea unor soluţii preventive, ieftine, la care să poată apela cuplurile în dificultate, şi este totodată o precondiţie pentru experimentele pe embrion. Prin aceste tratamente FIV vor fi omorâti un număr foarte mare de embrioni, ceea ce înseamnă moartea multor fiine umane aflate în stadiul incipient al existenei lor.

Nici dacă privim lucrurile din perspectiva costurilor publice, acest program nu poate fi viabil. Cuplurile infertile vor solicita tratamente FIV, indiferent de rezultate, iar sistemul public de sanatate va fi nevoit săse raporteze mereu la aceste cereri interminabile, pentru a legitima procedura de fertilizare in vitro, indiferent de rata de succes.

Motivele poziţiei noastre se bazează pe o seamă de argumente evidente, care pornesc de la realităţi medicale, până la cele de ordin social şi economic:

– Un sistem de sănătate împovărat nu ar trebui să-şi permită să cheltuie un milion de euro pentru aplicarea unor tehnici medicale care au o rată de reuşită de maximum 20%. Nici un stat fost comunist nu şi-a permis să finanţeze din fonduri publice procedurile de reproducere artificială, până în prezent. Cel puţin, pornind de la modul cum a fost propus, proiectul-pilot pare a fi o exploatare fără scrupule a dorinţei unor cupluri de a avea copii.

– Pot fi considerate aceste tratamente ca beneficii fundamentale, care salvează vieţi, tehnici medicale fără de care nu se poate asigura rezolvarea unor probleme de sănătate? Considerăm nefericită alocarea unor sume atat de importante pentru procedurile de reproducere asistată, în condiţiile în care mii de copii prematuri nu au şansă la viaţă din cauza lipsei de dotare a secţiilor de neonatologie cu aparatura corespunzătoare. Asumarea parţială de către societatea civilă a remedierii acestei situaţii arată cât gravă este problema aceasta şi nicidecum nu absolvă autorităţile de vină. Un alt exemplu este programul naţional de implant cohlear – unică soluţie pentru recuperarea persoanelor cu deficienţă severă de auz, cu un procentaj de reușită mult mai mare decât FIV – căruia i s-au alocat anul acesta fonduri pentru doar 30 de pacienţi, în condiţiile unei liste de așteptare de circa 6000 de persoane!

– Respingem motivaţia că procedurile de FIV pot ajuta la creșterea natalităţii în România. Recursul la criza demografică – ce începe să se resimtă și care se va manifesta din plin în următoarele decenii, conform demografilor – este ipocrit. Un studiu publicat de grupul de reflecţie Rand Europe în anul 2006 arată că disponibilitatea prin programe guvernamentale a procedurilor FIV nu crește decât nesemnificativ fertilitatea, ba mai mult, pe termen lung poate duce la scăderea acesteia, întrucât unele femei amână sarcina, din diferite motive, până la o vârstă destul de înaintată, știind că se pot baza pe un astfel de program, iar la momentul ales nu mai reușesc să aibă copii, nici chiar apelând la subsidiile de stat pentru reproducerea asistată.

Mai mult, ne permitem să vă reamintim, domnule ministru, că guvernul actual nu doar că nu a făcut nimic pentru încurajarea nașterilor, dar a acţionat contrar, reducând masiv indemnizaţiile și facilităţile acordate mamelor și familiilor cu copii.

– Orice procedură FIV reprezintă un act traumatic şi de lungă durată la care sunt supuse cuplurile. Astfel mărturisesc mai multe cupluri care au trecut prin asemenea proceduri. Iar acest program, de fapt, constituie o loterie – nu se ştie câte naşteri vor rezulta. Însă este limpede că acele cupluri implicate vor suporta consecinţele fizice şi psihice ale eşecului tratamentului.

– Programul constituie doar începutul unor costuri care se vor rostogoli după modelul bulgărelui de zăpadă. Care va fi soarta embrionilor creaţi în surplus? Cine va plăti, de exemplu, crioconservarea embrionilor rezultati din aceste proceduri? Iată alte întrebări fără răspuns, care solicită rezolvări costisitoare.

– A făcut sau va face Ministerul Sănătăţii informări corecte despre efectele pe termen lung şi scurt ale fertilizării in vitro? Vor fi informate cuplurile despre riscurile de sănătate, riscuri despre care există dovezi ştiinţifice, pentru sănătatea mamei şi a viitorilor ei copii? Enumerăm doar câteva riscuri asupra femeilor: infecţii după recoltarea de ovule, dezvoltarea de ovare chistice, cicatrici ale ovarelor, cancer ovarian ş.a. În cazul în care femeile rămân însărcinate, există următoarele riscuri: avort spontan, sarcină ectopică, pierdere a sarcinii, menopauză instalată devreme. Nu trebuie uitate nici riscurile de sănătate asupra copiilor care se vor naşte, cum ar fi: boli respiratorii şi inflamatorii, tulburări neurologice, întârzieri în dezvoltare, diferite malformaţii ş.a.

– Noile progrese în FIV, în special donarea ovocitelor, au creat noi definiţii ale infertilităţii şi noi necesităţi sociale pentru FIV. Iar atunci când tehnologia nu are ca rezultat o sarcină sau naşterea de copii, aceste progrese dau naştere la dezamăgiri profunde. Cum va fi afectată starea emoţională şi fizică a familiilor implicate în acest proiect-pilot? Se ştie că multe cupluri preferă să-şi înnăbuşe durerea, în urma eşecului acestor tehnologii şi să sufere în tăcere. Ministerul Sănătăţii ar trebui să pună la dispoziţia acestor cupluri şi programe de consiliere psihologică, care să se ocupe mai ales de cazurile de eşec. Cum este pregătit Ministerul Sănătăţii pentru cazuri de acest fel? Ce se va întâmpla cu cuplurile după ce acest proiect-pilot va lua sfârşit? Vor fi ele urmărite, vor fi sprijinite, în caz că vor avea probleme de ordin medical sau psihologic?

Deşi unele cupluri consideră FIV în interesul lor, privind lucrurile din perspectiva societăţii noastre, doar ţinând seama de realităţile concrete – realităţi ce decurg din alte greşeli, ce ar putea fi prevenite din timp, prin politici raţionale, precum cele de a pune stavilă avorturilor –, se poate elabora un răspuns la rezolvarea cazurilor de infertilitate. Aceste tehnici nu pot fi o solutie nici din punct de vedere medical, nici din punct de vedere social si economic. În general, alternative precum adopţia copiilor orfani sau abandonaţi, sau implicarea familiilor fără copii în programe de asistenţă maternală, ar putea fi soluţii fericite pentru aceste familii aflate în suferinţă.

Ca o concluzie, realizările moderne ale medicinei oferă, pe de o parte, în aparenţă, o cale promiţătoare de rezolvare a unei probleme umane, iar, pe de altă parte, ele ar putea reprezenta o ameninţare reală, nu numai pentru sănătatea fizică, ci şi pentru integritatea spirituală a unei persoane, aspect care ţine seama de păstrarea fundamentelor morale ale societăţii.

Prin urmare, instituţiile statului, precum Ministerul Sănătăţii, înainte de a pune în aplicare astfel de proiecte, au datoria de a organiza mai întâi dezbateri publice. Astfel, toate părţile interesate din societate pot aborda problema din unghiuri noi şi pot aduce argumente necesare pentru a dezvolta soluţii reciproc acceptabile. Pentru o abordare care să permită, mai devreme sau mai târziu, rezolvarea acestor cazuri sociale, ce implică probleme etice şi legale de reproducere artificială, trebuie avute în vedere mai multe ipoteze: conştientizarea pe scară largă a medicilor şi a publicului larg, cu privire la aspectele morale şi legale.

Domnule Ministru,

În opinia noastră, pentru motivele expuse mai sus, proiectul pilot destinat procedurilor de fertilizare in vitro si embriotransfer nu poate fi viabil, iar finantarea acestuia din bani publici este de neacceptat. În numele iubirii si compasiunii fată de orice om aflat în suferină, vă solicităm stoparea acestuia.

Cu consideraţie,

Federatia Organizatiilor Ortodoxe Provita din România Asociatia Provita Media (Bucuresti) – http://www.provita.ro

Asociatia Darul Vietii (Timisoara) – http://www.darulvietii.ro

Asociatia Familia si Viata (Roman) – http://www.familiasiviata.ro

Asociatia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika” – http://www.familiacatolica.ro

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: