Posts tagged ‘intrerupere de sarcina’

3 March 2012

AVORTUL DESCRIS DE SPECIALIST

FAT LA 8 SAPTAMANI DE SARCINA FARA DREPT GARANTAT LA VIATA

Avortul este un tabu in Romania.

Cuvantul este evitat in analizele demografice.

Omis caci asa e politic corect si asa se respecta drepturile femeilor.

Se folosesc eufemisme:

– “intrerupere de sarcina” (descriind uciderea pruncului nenascut pentru a pune capat evolutiei sarcinii);

– “chiuretaj”(descrierea manevrei prin care chiureta, un cuti de fapt, curata, adica taie in bucati copilasul, razuie peretii uterului);

– “chiuretaj uterin la cerere”;

mici intervenţii de specialitate: întreruperi de sarcină, biopsii endometriale/ cervicale, electrorezecţii pentru leziunile colului uterin, etc.(CV-ului unui medic specialist);

– “Intreruperea electiva a sarcinii”

– “il dau afara” sau “il scot afara” (pe cine? cum? de unde?).

Articolul doamnei Georgeta Petrovici din Evenimentul Zilei este o exceptie. Inca. Descrierea avortului de catre medicul specialist este prezenta in articolul “Reportaj fără anestezie: Avortul, o despărţire în somn de copilul care moare înainte să se nască”:

“Doare ca naiba”, mărturiseşte, la ieşirea din cabinet, cu ochii înroşiţi de lacrimi, una din tinerele care a avortat, la 25 de ani. Mai întâi, pacientei i se pun valvele metalice folosite în orice consult ginecologic. Apoi, cu un fel de andrele, lungi, numite Hegare, medicul străpunge metalul rece şi corpul pacientei, începând manevrele de lărgire a colului uterin. Sunt un fel de baghete de inox care încearcă să dilate colul de la zero la aproximativ doi centimetri, dacă sarcina este spre finalul perioadei legale în care se poate face avortul, şi anume 12 săptămâni. Este manevra cea mai dureroasă şi durează între 5 şi 10 minute. “Dilataţia colului este partea cea mai dureroasă, nu chiuretarea propriu-zisă”, explică dr. Băcilă. 

La 12 săptămâni, fătul are 11–12 cm lungime, iar capul cam doi centimetri diametru. Când colul e suficient de dilatat, se intră cu chiureta. Metalul fin ascuţit rupe în bucăţi embrionul, parte din el se scurge printr-un canal special al ustensilei, într-o tavă aşezată între picioarele pacientei, în timp ce părţile mai mari sunt trase afară cu o pensă specială. “Se foloseşte o pensă lată cu care tragi bucăţi afară. Poţi scoate bucăţi de mâini, de picioare. Nu e plăcut pentru nimeni să vadă aşa ceva, nici pentru medicii cu experienţă”, mai spune specialistul. Dacă sarcina e mai mică, poate fi aspirată cu un vacuum. 

Prin experienta de mai sus au trecut cel putin 22 178 906 de copilasi nenascuti intre 1958-2008. Nu dispunem de statisticile din 1981 si 1983, iar din 1990 cabinetele particulare nu sunt obligate sa isi declare “activitatea”.

15 February 2012

EXPERIENTELE UNOR FEMEI CARE AU TRECUT PRIN AVORT IN ROMANIA

Zilele acestea m-am impins dorinta de informare sa mai vizitez un forum care prezenta comentarii pe marginea unui sondaj de opinie  desfasurat de acel web site.

Intrebarea: “Este avortul o crima?” Raspunsurile posibile: da/nu.

Intre 16.03.2004 si 15.01.2012 dintre cei 107 814 vizitatori/vizitatoare 1457, adica 1,35%  au raspuns intrebarii: “da”=899=66% si  “nu”=458=34%. Numai 556 de comentarii  insotesc acest sondaj in cei aproape  8 ani de existenta.

In primul rand mi s-au parut interesante cele care considera avortul o crima si voi reda cateva dintre acestea:

1. Am votat DA , am dat argumente , dar nu stiu pt cate din noi argumentele sunt bine fondate ! Acum si eu strig in gura mare AVORTUL ESTE O CRIMA , dar nu am uitat si nu voi uita niciodata ca si eu sunt asasina .

Se intampla undeva la cei 17 ani , plina de incredere in partener si cu o dorinta nestavilita de a fi mamica , Dumnezeu vruse asa , El ma alesese pe mine si-mi daruise cel mai frumos cadou . Scumpul meu viitor sot in schimb nu era de acord , trebuia sa emigram (el era deja stabilit in afara ), sa luptam pt o viata mai buna , si nu ar fi fost decat o piedica in calea fericirii noastre .

Nu am avut taria de a-mi asuma responsabilitatea , nu am avut taria de a deveni mama , am fost o LASA si m-am lasat purtata de valul dragostei oarbe , lasa ca el stie mai bine ce este de facut . Un an de zile dupa ne-am casatorit , un an de zile dupa totul s-a risipit …

Nopti nedormite si doua manute ce se prapadesc strigand intr-una “MAMI” . Mami de fapt il omorase . Ce rost cand spun ca oricum nu se mai intampla , va trece viata dar mereu va fi o intrebare : cu el(ea) oare ce s-a intamplat ?

Nu cer compatimire , si nici n-as merita .

2. sa nu va suparati tare pe mine si sa nu aruncati cu pietre.eu intre 18 si 21 de ani am avut patru intreruperi de sarcina si acum regret f f f mult dar stiu ca asta nu e o scuza ,eram aeriana.daca atunci aveam mintea de acum nu ma gandeam la asa ceva ci faceam copilul fara sa imi pese nici de gura lumii (pentru ca asta e o boala cantagioasa in ro),nici de parinti care au fost destul de ascultatori de barfe si s-au temut intotdeauna de gura lumii si nu concepeau ca fetitele lor dragi si tinute in “puf”sa faca copii nemaritate .

3. Aveam 18 visam la o casatorie din mare dragoste …pura ,frumoasa,dar cind s-a auzit de sarcina sa facut totul scrum si intunericul mi-a umplut zilele.Nopti de plinset si de remuscari ,decizia care era inevitabila m-a sugrumat pur si simplu.

Au trecut ani ,sunt mamica de 4 luni si acum ma mai gindesc cum o fi aratat el sau ea,cum mi-ar fi zimbit…am un nod de lacrimi si string pumnul si-mi zic ca nu , nu e crima ..dar in esenta..? E !

4. Am facut si eu un avort acum trei ani si vreau sa-ti spun ca a fost oribil,partea cea mai urata a vietii.Daca ai ramas gravida si il pastrezi nu inseamna ca este un copil distrus.Daca ar fi sa dau timpul inapoi,eu nu as mai face avort…

5. E o crima, si multe dintre noi am comis-o. Fiecare isi are motivele ei, si cu siguranta fiecare femeie care are suflet, regreta si nu se grabeste sa o faca si a doua oara.

Eu am facut o intrerupere de sarcina, si imi pare rau ca am ramas gravida atunci, cand practic nu aveam de ales. Eram clasa a XI a. Atunci mi se spunea ca nu e copil pana la 3 luni, si am crezut. Acum, dupa ce am facut ecografie bebelusului meu cand aveam 9 saptamani de sarcina, si l-am vazut rostogolindu-se, plin de viata, stiu ca nu e asa.

 Ce pot sa mai spun? Regret tare mult, inca mai sunt marcata…..mi-a luat un an sa ajung inapoi pe o linie de plutire….nu voi uita, dar voi incerca sa traiesc cu ceea ce am facut. Nu prea mai am de ales.

Un astfel de forum ofera prin anonimat un teren sigur pentru a da o marturie sincera despre experienta avortului  si este o ocazie unica pentru a patrunde in spatele tacerilor care invaluie salile de avort, deschid o fereastra spre  suferinte ascunse.

Poate ca intr-un moment de cumpana  reactiile acestor femei va vor ajuta sa luati o decizie in favoarea vietii copilasului dumneavoastra. Copilasul din imagine indeamna: “Mama, i-am mana, nu-mi lua viata!”

%d bloggers like this: